Hipnoterapia astmului bronșic

În România incidența astmului bronșic, afecțiune considerată ca având o importantă componentă psihosomatică, este de 200 de cazuri noi/ an, justificând cercetările în psihoterapie pentru tratamentul acestei afecțiuni. Psihoterapia eficace ar include, după Bottcher și Kroemer (1988), o anamneză riguroasă, psihoterapie suportivă și de grup. 

Deși alergiile sau reacțiile de hipersensibilitate nu sunt considerate a fi psihosomatice, implicând anticorpii de tip IgE, activarea mastocitelor, bazofilelor și eliberarea de mediatori ai răspunsului imun, sugestia hipnotică și relaxarea duc la scăderea numărului de celule T helper și scăderea activității limfocitelor NK ( natural killer ) în comparație cu valorile de dinainte de hipnoză. Medicina modernă consideră de altfel că 80% din boli sunt într-un fel sau altul conectate cu factorii psihici. Majoritatea pacienților cu astm bronșic răspund la stimuli psihologici care duc la modificarea rezistenței căilor aeriene, prin intermediul sistemului colinergic.

Asthma-Patient-2Studiile psihanalitice arată că majoritatea pacienților cu astm bronșic prezintă depresie sau agresiune suprimată, și la majoritatea, simptomele au cedat la facilitarea exprimării furiei sau la ameliorarea depresiei, tiparul de comportament care implică astmul bronșic fiind legat de blocarea unei stări afective.

O altă teorie explicativă în astmul bronșic este cea psihosomatică, care susține asocierea depresiei cu astmul bronșic, inclusiv alergic: femeile cu test alergenic pozitiv și simptome alergice au o probabilitate de 2,7 ori mai mare de a dezvolta o depresie pe parcursul vieții – concept aparținând psiho-neuro-imunologiei, care a început să se dezvolte în 1970. Depresia se asociază cu dereglarea aminelor biogene: serotonina și norepinefrina, iar la depresivi există un nivel scăzut al metaboliților dopaminei. Există similitudini între modificările imunitare și depresie ca urmare a stresului cronic: la depresivi apare o creștere a leucocitelor și neutrofilie relativă, limfopenie relativă, scăderea activității limfocitelor NK și supresia proliferării limfocitelor, cresterea secretiei de Il-1, Il-6 si TNF, precum si o prevalenta crescuta a alergiilor mediate de IgE. Afectivitatea negativă, nivelul dezirabilității sociale, compliantă la medicație și frecvența utilizării acesteia, precum și intensitatea simptomatologiei joacă un rol important, dar pacienții anxioși au forme mai severe de astm bronșic.

Anxietatea în astmul bronșic apare pe de o parte ca anxietate nespecifică și ca anxietate specifică legată de criza de astm.

Psihoterapia este utilă în primul rând pentru reducerea anxietății, operând în astmul bronșic prin interacțiunea dintre comportament și procesele nervoase, imune și endocrine, scăderea stresului influențând sistemul neuroendocrin și imun. Mulți astmatici au o frică anticipativă înainte de atacul de astm, iar în timpul crizei au atacuri de panică, hipnoza fiind utilă pentru îndepărtarea anxietății și panicii.

Mai multe forme de terapie sunt utilizate astăzi în tratamentul astmului bronșic.

astm,bronsic
Terapia cognitivă pleacă de la premiza că astmaticul încearcă să ia prea mult și să dea prea puțin, atunci când dă existând o constricție, care este de fapt teamă și apelează la desensibilizarea sistematică, după relaxare, cu imaginarea atacurilor de la ușoare la severe, până când pacientul nu mai reacționează prin anxietate. Se pare însă că terapia cognitiv- comportamentală în combinație cu hipnoza este mai eficace decât terapia cognitiv- comportamentală utilizată de sine-stătătoare (Kirsch, 1995).

Medicina estică susține că plămânii sunt sediul emoțiilor de tip durere, astfel încât abordarea afecțiunilor pulmonare încorporează rezolvarea tristeții neprelucrate din viața pacientului. Dacă se cere pacientului să scrie, timp de o oră pe zi, 3 zile succesiv, despre cele mai dureroase experiențe din trecutul său, pacientul în cauză își va reduce consumul de medicamente.

Terapia familială, care se adresează unor chestiuni de tipul “rolul bolnavului în familie” și efectul stresului familial asupra sănătății, are la rândul său un impact pozitiv în tratamentul astmului bronșic.

Relaxarea musculară îmbunătățește funcționarea pulmonară în astm, dar nu există dovezi că alte metode de relaxare ar avea un efect pozitiv, însă hipnoza îmbunătățește semnificativ FEV1.

Terapia de grup se aplică pentru familiile astmaticilor.

Hipnoza poate fi utilă pentru reducerea simptomatologiei într-un mod care seamănă cu condiționarea clasică sau Pavlovistă. Cei care prezintă de mulți ani astm bronșic achiziționează o modalitate de răspuns care seamănă cu astmul bronșic psihogen, dar care este de fapt o formă de condiționare, utilitatea hipnozei fiind în primul rând aceea de a limita anticipările anxioase și de a formula sau reformula obiectivele de tratament, de a ajuta pacientul să-și depășească frica de boala și de a-l ajuta în schimbarea stilului de viață.

Hipnoza nu se recomandă în episoadele acute de astm, dar este eficace în scop profilactic pentru a evita riscul dependenței de steroizi. Cu ajutorul hipnozei se pot reprograma credințe subconștiente prin utilizarea sugestiei, dar hipnoza nu este eficace pentru psihotici și copiii sub 5 ani.

Hipnoza acționează asupra răspunsului sistemului nervos autonom, cu diminuarea bronhospasmului.Este cunoscut faptul că hipnoza acționează asupra alergiilor respiratorii, hiper-reactivității bronșice și astmului bronșic, mediind funcțiile presupusului dualism minte- corp și acționând asupra componentei neurovasculare a răspunsului alergic.