A te descurca cu anxietatea

de Roger A. Johnson, C.Ht, Ph.D, B.C.E.T.S .

Traducerea in limba romana: Oana Maria Popescu

Nu cu mult timp in urma am intalnit o doamna in cabinetul unui medic. In timp ce o auzeam rastindu-se la personalul medical si facand diverse cereri, m-am gandit:”Ce vrajitoare!” Cateva saptamani mai tarziu intamplarea a facut s-o intalnesc din dou. La inceput n-am recunoscut-o; a fost o persoana foarte placuta. Am avut o conversatie draguta. In timp ca imi punea intrebari legate de hipnoterapie ca metoda de tratament a anxietatii, mi-am dat seama cine era. Am descoperit ca suferea de anxietate de multi ani. Acceptase anxietatea ca parte din viata ei cu care pur si simplu trebuia sa se descurce.
Pe parcursul timpului, a descoperit ceva ce functiona. A realizat ca daca era foarte furioasa, nu mai era constienta de simptomele anxietatii. Cand am intalnit-o prima data era evident ca folosise furia ca mijloc de coping cu anxietatea. Din nefericire, in timp ce aceasta strategie ii permite sa se descurce cu anxietatea, i-a distrus viata sociala si cu siguranta a limitat sau eliminat orice posibilitate de a lega prietenii in interactiunea cu oamenii. Ce pret teribil trebuia sa plateasca! Din conversatia noastra am descoperit ca nu avea prieteni sau cunostinte pe care sa se bazeze sau pe care sa-i cheme in caz de urgenta. Singurii ei prieteni sunt anxietatea si mania. Exista insa modalitati mai bune de a te descurca cu anxietatea.

Pe parcursul anilor, in clinica mea, am vazut ca oamenii au diverse metode de a se descurca cu anxietatea. Pe masura ce folosesc aceste strategii in timp, comportamentul lor devine o parte a imaginii de sine. Doamna respectiva despre care am vorbit a DEVENIT o persoana furioasa, nesuferita. A pierdut mult din ceea ce face viata satisfacatoare si ii da un sens. Aceasta doamna ca si multi altii si-a ascuns anxietatea si a acceptat viata ca pe un iad zilnic. Dar nu trebuie sa fie asa. Viata este prea pretioasa ca s-o risipim in nefericire si teama.

Imaginati-va cum ar fi sa va treziti dimineata si primul lucru pe care il faceti in fiecare zi sa fie acela de a va indrepta atentia spre interiorul dumneavoastra pentru a afla daca vechiul demon se afla inca acolo pentru a va chinui. Si imediat il puteti simti acolo, asteptand sa va copleseasca in orice moment. Frica unui atac , a pierderii controlului, sau posibilitatea de a fi umilit in public se afla acolo aproape in fiecare clipa.

Un atac de anxietate poate fi terifiant, dar frica unui atac devine companionul constant al persoanei si este ca si cum ai trai cu un demon inauntrul tau. Nu ai unde fugi. Devii foarte consient ca se poate intampla sa ai un atac in orice moment. In timp, persoana care sufera de anxietate incepe sa aiba temeri in legatura cu mai multe lucruri. Aceste temeri pot lua multe forme. Ar putea fi teama de a trece peste un anumit pod, sau o sosea, sau tunel. Poate fi teama de lift, sau de camere fara ferestre, sau de magazine sau un anumit loc din mall. Aceste temeri provin in intregime din gandirea care spune: ”Daca se va intampla in timp ce sunt pe pod si nu am nici un loc in care sa trag pe dreapta?” “Daca se intampla in timp ce sunt la alimentara si trebuie sa las caruciorul si sa fug, si toata lumea va crede ca am innebunit?”

Aceste temeri legate de atacurile de anxietate pot ele insele sa devina anxietati. Putem cu usurinta sa cream noi insine lucrurile de care ne temem. Deoarece experienta invata victimele anxietatii ca se poate intampla sa aiba un atac in oricare loc de care se tem, incep sa evite aceste locuri. Aceasta poate duce la agorafobie, si poate progresa pana cand cel afectat sa teme sa-si mai paraseasca locuinta. Adesea se termina cu o dizabilitate si devin efectiv prizonieri in propria casa, singuri cu demonul interior.

M-am referit pana acum la atacurile de axietate. De ce se tem oamenii atat de mult de ele? Imaginati-va ca stati pe varful unui deal privind un peisaj frumos. Dar incepi sa iti pierzi echilibrul, si pe masura ce te inclini intr-o parte iti dai seama ca vei cadea in prapastie si ca nimic nu te poate salva. Asta este cam ceea ce simte o persoana care sufera de anxietate, fara un motiv aparent. Anxiosii pot fi dezorientati, au vertij, deodata palmele sunt transpirate, se accelereaza bataile inimii, sau au un sentiment ciudat ca tocmai au parasit realitatea curenta. Unii se simt de parca isi parasesc propriul corp si innebunesc. Multi se intreaba daca au un atac de cord sau alta boala care le ameninta viata. Se simt de parca urmeaza sa moara, si teama creste mereu.

In mod tipic, sfarsesc la urgente si li se spune ca nu au nimic. Aceasta le intareste teama ca vor innebuni. Pacientii stiu ca totusi ceva nu este in regula. Multi incep sa mearga la medic pe termen lung, isi fac toate analizele posibile, si nu gasesc nimic. Multi iau duzine de medicamente diferite pe masura ce fiecare medic incerca altceva. Dar anxietatea persista. Multe medicamete ii ajuta un timp, dar adesea au efecte secundare care fac viata neplacuta. Medicamentele pot fi utile si sunt cateodata necesare, dar nu rezolva problema.

Probabil cel mai important lucru pe care il putem face in legatura cu anxietatea este sa ii educam pe aceia care sufera, precum si comunitatea medicala in general. Exista mai multi oameni care sufera de anxietate decat cei ce realizeaza ca sufera de fapt. Multi din cei suferinzi isi ascund problema. Parte a temerilor lor este aceea ca vor innebuni. Adesea se tem ce ar putea crede despre ei prietenii apropiati. Asa ca se ascund. Renunta sa mai aiba o viata sociala. Adesea se retrag din fata prietenilor. Multi din cei care cititi aceste randuri fie cunoasteti pe cineva care sufera de anxietate sau sunteti dumneavoastra insiva in randul celor care sufera. Ar putea fi vorba despre stres postraumatic, atacuri de panica, agorafobie sau chiar sindrom de colon iritabil. Exista multe raspunsuri fizice la stres si anxietate. Si toate sunt tratabile. Terapia comportamentala poate apela la desensibilizare cu intoarcerea la o viata normala. Este nevoie de ceva efort si timp, dar cele mai multe victime ale anxietatii redobandesc controlul asupra vietii lor cu putin ajutor.