Credintele limitate ne infesteaza profesia?

de Shaun Brookhouse , PhD, DCH , MA , MSc, FNCH

Traducere in limba romana : Oana Maria Popescu

Nu stiu daca toti profesionistii pot sa simta asta, dar pare sa exite un negativism distinct in preajma, pe care nu-l pot intelege. Cand am primit posta dimineata, am primit o scrisoare de la una din organizatiile in care sunt membra. In general abia astept sa primesc “hipno- publicatiile”, ca multi alti practicieni, pentru ca gasesc ca ma inspira sa citesc despre succesele colegilor si ideile lor. Publicatia pe care am primit-o astazi era cel putin demoralizanta, daca nu chiar deprimanta cu totul. Motivul a fost punctul de vedere ca totul este dificil pentru practicieni, ca nu exista suficienti bani, si in final ca acest domeniu trebuie protejat fata de cei care doresc ca hipnoterapia sa fie limitata sau abolita. Am observat ca aceste teme sunt uzuale si in principiu nefondate. As dori sa folosesc aceasta ocazie pentru a promova un punct de vedere diferit si sper mai pozitiv in legatura cu profesia pe care o indragim.

Primul punct este acela ca lucrurile sunt dificile pentru practicieni. Sunt de acord ca uneori de luptam pentru a castiga un trai decent in timp ce ii ajutam pe altii. Oricum, nu cred ca este mai dificil pentru hipnoterapeuti decat pentru orice alt practician din domeniul sanatatii care lucreaza independent. De fapt, avem anumite avantaje in comparatie cu alte forme de terapii alternative sau complementare. Avem o larga baza stintifica pentru ceea ce facem , si probabil cel mai important, exista o “recunoastere a marcii”. Prin aceasta inteleg faptul ca o persoana medie din public are o oarecare idee despre ceea ce inseamna hipnoza sau hipnoterapia. Asta nu inseamna ca are un punct de vedere corect, dar cel putin are un punct de vedere.

Exista un concept jungian conform caruia perceptia este proiectie, ceea ce inseamna ca daca percepem ceva ca fiind adevarat, atunci asa vom proiecta acel lucru inspre restul lumii. Daca acceptam acest principiu, atunci putem spune ca este adevarat ca daca spunem ca percepem lucrurile ca fiind dificile, asa va si fi in lumea in care traim. Hipnoterapeutii se regasesc in domeniul dezvoltarii umane, ajutandu-i pe ceilalti sa-si depaseasa limitele. Oricum, se pare ca multi dintre noi adapostim concepte limitative legate de noi insine si domeniul nostru de activitate si acceptam prea repede aceasta ca fiind un fapt si nu o perceptie personala.

Aceasta ma conduce spre al doilea punct : “nu exista suficienti bani”. Este adevarat ca nu este usor sa-ti deschizi un cabinet, si chiar mai important, nu este ieftin. Oricum, se poate proceda cu inteligenta. Primul lucru pe care trebuie sa-l acceptam este ca daca dorim sa castigam bani trebuie sa investim bani. Asa ca un practician trebuie sa investeasca o anumita suma pentru a porni si pentru a continua sa se dezvolte. Asta nu inseamna ca trebuie sa fie o suma mare de bani, ci doar ca trebuie investiti in mod inteligent. Folosesc termenul de investitie pentru ca o cheltuiala pentru o reclama buna se numeste investitie.

In al doilea rand, o regula pe care o predau studentilor mei este ca daca o companie are nevoie sa te contacteze pentru a-ti spune sa faci reclama prin ei, probabil ca nu merita sa faci reclama acolo. Ati observat probabil ca cele mai bune surse de reclama pentru clienti, cum sunt Paginile Aurii si anumite reviste asteapta sa fie contactate de catre cei care doresc sa-si faca reclama. Foarte rar suna ei pentru a va contacta. De ce? Probabil pentru ca stiu ca sunt o sursa buna pentru afaceri si vor obtine mai mult de la afacerile care cauta sa-si faca reclama. Reclama utila trebuie sa produca suficiente noi afaceri pentru a supravietui. Daca sunteti un practician cu experienta, este bine sa obtineti referinte de la cei care va permit sa traiti decent. In Marea Britanie, multe persoane din domeniul terapiei sunt amatori bine intentionati. Aceasta componenta de amatorism face lucrurile dificile pentru practicienii cu norma intreaga. Cred ca daca ai intentia sa faci ceva, ai putea foarte bine sa faci acel lucru la capacitate maxima. Multi oameni se pregatesc sa devina hipnoterapeuti si apoi se balbaie cativa ani inainte de a decide sa renunte. Acest lucru se reflecta in tarifele pe care le percep. Exista o gama a tarifelor care merge de la 8 Lire (aproximativ 13 USD) pana la 200 Lire (aproximativ 300 USD). Punctul meu de vedere este acela ca ar trebui sa inclinam mai degraba spre tariful maxim decat cel minim. Imaginati-va ca mergeti la un neurochirurg care va cere 10 Lire pentru o consultatie. Probabil veti gandi ca obtineti cat platiti, in sensul rau sau bun al cuvantului. Daca dorim sa fim luati in serios ca profesionisti trebuie sa ne luam noi in serios. Aceasta se reflecta si in perceperea unui tarif rezonabil. Terapeutii fac mult bine in lume, si ar trebui sa obtiem o recompensa pe masura pentru asta.

In cele din urma, problema protectiei practicarii. Niciodata nu inceteaza sa ma uimeasca faptul ca suntem inca paranoici in acest domeniu in legatura cu cine stie ce agentie guvernamentala sau decret european care va indeparta brusc cabinetele a mii de hipnoterapeuti. In primul rand, exista clauze in legislatia europeana care ne protejeaza de asemenea excese. In doilea rand, si probabil cel mai important, noi, ca profesie, trebuie sa punem ordine printre noi. Codurile de etica si practica, standardele minime de pregatire, dezvoltarea profesionala continua, cercetarea si dezvoltarea sunt modalitati de impresionare a guvernelor si a marelui public care demonstreaza ca suntem o profesie viabila. Ar trebui ca organizatiile sa inceteze sa mai folosesca tactica fricii pentru a-si impune punctele de vedere asupra acestei profesii, inclusivitatea mai degraba decat exclusivitatea fiind cheia dezvoltarii profesionale.

Punctele de mai sus se afla sub controlul nostru, si ca profesie, ar trebui sa preluam controlul, si nu sa fim fericiti daca lucrurile scapa de sub control. Guverne la rand au declarat ca nu au nici o intentie sa legifereze “terapiile prin vorbe”. Risipim prea mult efort incercand sa dam guvernelor un motiv pentru asta, in loc sa ne dezvoltam ca domeniu terapeutic. Daca legislatia va veni, ea va veni atunci cand vom fi un domeniu suficient de matur pentru a ne putea descurca cu ea. Zilele in care se credea ca hipnoterapia nu este o profesie sunt de mult uitate , iar psihologia si medicina au acceptat acest fapt. Hai sa privim inainte si sa ne maturizam.

Cred ca multe din problemele subliniate mai sus se datoreaza faptului ca sunt oameni care nu mai sunt la curent de multa vreme. In multe cazuri, au doar punctele de vedere ale formatorului lor, de acum multi ani. Le spun studentilor mei sa studieze cu cat de multi formatori posibil, pentru a avea o perspectiva mai larga asupra profesiei ca intreg. Pentru aceia care se regasesc in functii de conducere in acest domeniu, este util sa se tina la curent cu dezvoltarea profesionala, atat in tara cat si in strainantate. Daca conducem, atunci trebuie sa o facem dintr-o pozitie a cunoasterii, si nu din una a opiniilor demodate si prejudecatilor.