Intelegerea naturii suferintei si responsabilitatii personale: o perspectiva Budhista asupra contextului terapeutic modern

Isa Gucciardi PhD

Traducere in limba romana: Oana Maria Popescu

Privit din afara, Budhismul pare o filozofie pesimista. Accentul pus asupra suferintei este gresit inteles ca si centrare asupra unei carari spirituale dificile. Dar accentul pus de Budhism asupra suferintei nu este altceva decat o cale pentru a iesi din suferinta. Suferinta devine astfel un vehicul prin care putem explora si intelege sinele.

Thamisaro Bikkhu, un calugar Budhist modern nascut in SUA rezuma abordarea Budhista a suferintei si potentialul sau de deschidere a cailor de cunoastere a sinelui:

“ In acest sens, durerea este ca un iaz unde toate animalele padurii – toate tendintele subconstiente – vor veni in final pentru a bea apa. Asa cum un naturalist care doreste sa investigheze viata in salbaticie se poate posta langa iaz, tot asa un terapeut care doreste sa inteleaga mintea umana poate pur si simplu sa “pazeasca” durerea pentru a vedea care sunt reactiile subconstiente ce apar. In acest mod incercarea de a intelege durerea duce nu numai la o mai bune intelegere a insasi durerii, ci si la o crestere a constientizarii proceselor fundamentale care au loc in mintea umana.”

Cand aceasta perspectiva este aplicata contextului terapeutic modern, procesul de intelegere a sinelui se deschide catre noi potentiale. Unul din primele aspecte de explorat ale acestor noi potentiale este : de unde vine suferinta, si cum este ea generata?

 

Budhismul ofera un raspuns acestor intrebari sub forma celor Patru Adevaruri Nobile. Acestea au fost exprimate in modalitati diverse, dar un rezumat de baza arata astfel:

 

• Adevarul despre suferinta este acela ca ea exista. Viata este suferinta. Nasterea, imbatranirea si moartea sunt suferinta.

 

• Aversiunea, dorinta si ignoranta aduc cu ele suferinta.

 

• Numai atunci cand spargem oglinzile in care se reflecta iluziile putem ajunge la capatul suferintelor noastre.

 

• Calea celor Opt ne poate ajuta sa scapam de obisnuinta suferintei.

 

Budhismul este o filozofie ce tinde sa priveasca spre viitor si poate fi necesara o intreaga viata pentru a urmari toate caile ce conduc spre aceste patru declaratii. Sa ne concentram insa asupra unui aspect: cauza suferintei indicata de Cele Patru Adevaruri Nobile, si sa o aducem in contextul terapeutic modern. Acesta este un adevar fundamental legat de natura suferintei si durerii noastre, cei mai multi dintre noi nefiind constienti de faptul ca noi insine le cream.

 

Scoala Budhista “Doar Mintea”spune ca experienta despre realitate a unei persoane este o proiectie a mintii sale. In consecinta, daca suntem nefericiti sau chiar bolnavi fizic aceasta se datoreaza faptului ca mintea sau spiritul genereaza acea nefericire sau boala. In general este inteles faptul ca putem invata din proiectia nefericirii sau bolii in domeniul realitatii materiale si scopul este acela de a intra intr-un proces de ascultare a bolii sau nefericirii pentru a intelege ce arata individul despre starea sa de spirit sau dispozitia sa.

 

Suntem responsabili pentru dezechilibrele noastre, spun diverse scoli ale gandirii care au castigat in popularitate in epoca moderna. O alta conceptie ia nastere din distorsiunea populista Hindu referitoare la intelegerea modului in care ne regasim pe noi insine in circumstante dificile: “ daca am o zi proasta, inseamna ca intr-o alta viata am facut in asa fel incat altcineva sa aiba o zi proasta, asa ca merit aceasta zi proasta si nu mai pot avea zile bune decat daca traiesc deplin aceasta zi proasta.” Aceasta este o forma de control a multimii utilizata in cultura Indiana cu marele avantaj de a mentine sistemul de caste care este in mod inerent injust si contribuie la suferinta unui mare numar de oameni din castele inferioare. Diferenta esentiala dintre aceasta conceptie si Budhism este aceea ca, in conformitate cu filozofia Budhista, putem invata despre zilele proaste si despre felul in care le putem corecta. Ideile de rusine si vina sunt absente. Iar ideea ca nu putem controla circumstantele viitorului este absolut respinsa. Aducand aceasta perspectiva in contextul terapeutic modern pacientilor li se acorda o putere imposibil de exercitat daca se simt neputinciosi in fata genezei si cedarii durerii lor.

 

O alta distorsiune generata de stiinta crestina si influentata de cercurile New Age este: esti bolnav fiindca nu te-ai rugat destul si daca nu te rogi suficient vei muri si asta va dovedi ca credinta ta nu a fost suficient de puternica. Versiunea New Age este de acet tip: tu ti-ai creat suferinta, si daca nu o poti inlatura, inseamna ca nu realizezi care este misterul vietii. In aceste ambe situatii exista vina, rusine sau invinovatirea ca nu esti suficient de bun. Din nou, diferenta fata de Budhism este aceea ca Budhismul sustine ca poti invata si ca deplasarea spre echilibru este posibila prin intelegerea datorata invatarii. Si mai mult, daca uneori incercand sa intelegi si sa asculti boala cuiva, castigi un imens insight care nu este pierdut din punct de vedere spiritual, pentru ca ne miscam dintr-o viata in alta in realitatea manifesta fizic. Din nou, pacientii au puterea de a asculta care sunt cauzele dezechilibrului lor si sa invete despre echilibrul lor pentru a-i invata pe altii. Puterea care vine din asumarea responsabilitatii in acest context este imensa. Ea permite individului sa poarte o conversatie cu universul despre situatia sa personala intr-un mod care ar fi imposibil daca nu si-ar asuma responsabilitatea pentru circumstantele vietii sale.

Plasand responsabilitatea asupra naturii realitatii noastre in mana individului, intelegem ca nu suntem victime ale universului. Nu suntem neputinciosi in fata circumstantelor. Daca avem puterea de a crea o realitate negativa, avem si puterea de a crea o realitate pozitiva. Este pur si simplu o chestiune de intelegere legata de modul de generare al suferintei. Ajungand la intelegerea felului in care ne cream propria suferinta, devenim capabili de a interveni asupra cauzelor simptomatologiei.

 

Acest punct de vedere este un “medicament puternic” pentru cei ce utilizeaza paradigme ale vindecarii in care pacientul nu este responsabil de generarea propriei realitati si este clasificat drept neputincios. Aceasta nu reprezinta o problema in astfel de paradigme pentru ca terapeutul are multa putere ca urmare a responsabilitatii asumate de a vindeca pacientul. Este un aranjament convenabil ambelor parti: terapeutul doreste puterea asa ca isi asuma responsabilitatea. Pacientii nu doresc responsabilitatea, asa ca sunt gata sa renunte la putere.

 

Pare a fi un aranjament bun de ambele parti. Dar, ca toate relatiile de codependenta – care pot fi definite ca “ eu iau ceva ce tu nu doresti daca tu imi dai ceva ce eu doresc “- exista si un pret. Pretul este evidentiat de epuizarea terapeutului. O sursa a epuizarii este aceea ca terapeutului i se cere imposibilul- sa vindece pe cineva care nu este implicat in procesul vindecarii. Pretul se reflecta si in nereusita paradigmelor care au devenit dependente de terapia medicamentoasa pentru a suplini responsabilitatea. Dr. R.L. Moscher, unul din cei mai mari psihiatrii moderni, si-a dat demisia din APA in 1998 datorita “ aliantei necinstite” dintre companiile farmaceutice si corpul medical in tratamentul anti-depresiv al copiiilor.

 

Creand un mediu terapeutic unde este inteles faptul ca responsabilitatea personala este fundamentala, putem asigura o alternativa viabila pentru paradigmele terapeutice in care responsabilitatea personala este trecuta cu vederea. Ajutand persoana sa inteleaga ca isi creaza propria realitate, si asigurandu-i harta intelegerii aversiunii si dorintelor si naturii propriului inconstient, Budhismul ofera calea pentru obtinerea echilibrului in contextul terapeutic modern.

Unul dintre cele mai importante insight-uri care conduc la Renasterea lui Budha a fost intelegerea faptului ca durerea este esenta cautarii spirituale. Asumandu-ne responsabilitatea pentru durerea noastra, putem fi concentrati asupra a ceea ce ne spune durerea despre experienta noastra. A fi aproape de durere si a-i urmari evolutia la diferite nivele, ne asigura un mecanism foarte important de intelegere a noastra insine.

——————————————————————————————————-
Isa Gucciardi, Ph.D., is the Founding Director of the Anam·Cara Foundation and the primary instructor of the Foundation’s training programs in Depth Hypnosis, Applied Shamanism, and Integrated Energy Medicine.

 

Isa holds degrees and certificates in transpersonal psychology, cultural anthropology, comparative religion, hypnotherapy, and transformational healing. She has spent over 25 years studying spiritual, therapeutic, and meditative techniques from around the world, working with master teachers of Buddhism, Christianity, Judaism and Sufism, as well as expert shamanic practitioners from the traditions of Hawaii, indigenous North and South America, Siberia, and Nepal. She is currently a senior student of Tulku Lama Lobsang Damchoe Nima.

 

Dr. Gucciardi is the creator of Depth Hypnosis, a ground-breaking therapeutic model that has won rave reviews from psychotherapeutic and spiritual counselors. By synthesizing key principles of shamanism, Buddhism, energy medicine, hypnotherapy, and transpersonal psychology, Depth Hypnosis brings the ancient healing wisdom of many cultures to the unique imbalances of contemporary Western society – with stunning success.

 

Dr. Gucciardi speaks five languages, and has lived in 11 countries. She has two grown children and lives in San Francisco with her partner. In addition to teaching, she maintains an active hypnotherapy and shamanic healing practice. She can be reached at www.anamcarafoundation.org.