Metafore terapeutice si hipnoza clinica

de David Puchol Esparza

Psiholog licentiat si hipnoterapeut clinic
(incarcat in 5/12/2001 )
Un profesor universitar a vizitat un faimos maestru Zen. In timp ce maestrul servea linistit ceaiul, profesorul vorbea despre Zen. Maestrul a turnat pana la marginea cestii si apoi a continuat sa toarne. Profesorul a privit cum se revarsa ceaiul pana cand nu s-a mai putut abtine. “ E plin. N-o sa mai incapa” a izbucnit profesorul. “Esti precum aceasta ceasca” a replicat maestrul, “ Cum as putea sa iti arat Zen pana nu iti golesti ceasca ta”.

Termenul ‘metafora’ vine din cuvantul grecesc metapherein, care inseamna “ a transporta sau transfera” (meta = peste, intre, dupa + pherein = a cara sau a purta”). In greaca, o “metafora” este ceva care misca lucruri intre locuri diferite. Un car de exemplu ar fi literalmente o metafora in Grecia. Aplicate nivelelor mai profunde ale experientei ceea ce este transferat sau purtat de catre metafora sunt relatii, plasarea atentiei, trairi, credinte, ganduri, valori limitative, presupozitii eronate, etc….

Conform dictionarului Webster o metafora este “ o figura de stil prin care un cuvant sau o expresie denotand un tip de obiect sau actiune este folosit in locul altuia pentru a sugera o asemanare sau analogie intre ele” si presupune “ transferul relatiei dintre un set de obiecte si celalalt set in scopul unei explicatii succinte” .

In cartea inovativa “Metafore prin care traim” lingvistul George Lakoff si filozoful Mark Johnson spun: “Esenta metaforei este intelegerea si experientierea unui lucru in termenii altuia” si “ Intelegem experienta metaforic atunci cand folosim un gestalt dintr-un domeniu al experientei pentru a structura experienta din alt domeniu”.

Simbolul este unitatea cea mai mica a unei metafore si consta intr-un singur obiect, imagine, sau cuvant reprezentand esenta calitatii sau a atributului pe care il inlocuieste. In cele ce urmeaza avem definitia lui Jung pentru simbol: “ Un cuvant sau o imagine este simbolica atunci cand presupune ceva mai mult decat sensul sau imediat si evident. Are un aspect ‘inconstient’ mai larg care nu este definit precis sau explicat complet. Si nici nu putem spera sa il definim sau explica. Pe masura ce mintea explora simbolul e condusa catre idei care se afla dincolo de limita ratiunii”.

Urmatoarele citat despre metafora ilustreaza importanta acesteia:

Din “Metafore pentru modele: utilizarea analogiei in neuropsihologie”, Karl Pribram, in Metafore in istoria psihologiei, editata de David E. Leary (1990) Cambridge University Press [page 79]:

“Oamenii de stiinta ce studiaza creierul au utilizat repetat si rodnic metafore, analogii si modele in incercarea lor de a intelege datele proprii. Tema acestui eseu este ca numai prin utilizarea adecvata a rationamentului analogic pot fi fi depasite limitele intelegerii curente. Mai mult, metaforele majore folosite in stiintele creierului in acest secol au fost furnizate de inventii care la randul lor au fost produse de creiere. Astfel, utilizarea adecvata a rationamentului analogic pune in miscare un proces de autoreflectie prin care, metaforic vorbind, creierele ajung sa se cunoasca pe ele insele.

Din “ Trecerea de la metafora la analogie in stiinta vestica” Dedre Gentner and Michael Jeziorski, in Metafora si gandire, editata de Andrew Ortony (1993, Second Edition) Cambridge University Press [page 447 and 478]:

“ Analogia si metafora sunt indispensabile gandirii stiintifice. Se observa in descoperiri, ca in analogia sistemului solar pentru atom a lui Rutherford , sau utilizarea de catre Faraday a liniilor de fier magnetizat pentru a rationa despre campurile electrice. Ele sunt de asemenea utilizate in invatare: incepatorilor li se spune sa gandeasca electricitatea ca si curgerea apei prin tevi sau procesele chimice ca o minge rostogolindu-se de pe un deal. Cu toata aceasta utilitate a analogiei, ea nu este predata formal nicaieri. Obisnuim sa o consideram ca o abilitate umana naturala, si utilizarea ei in stiinta ca o prelungire directa a utilizarii ei in gandirea de zi cu zi. De exemplu, William James credea ca istoric privind, oamenii au rationat prin analogie cu mult inainte de a invata sa rationeze prin caractere abstracte. Toate acestea indica spre o intuitie atragatoare: ca facultatea pentru gandirea analogica este o parte innascuta a cognitiei umane”.

Metafora terapeutica este unul din mijloacele cele mai elegante pentru transformare existente pentru asistarea oamenilor la transformarea personala, vindecare si crestere. Scopul major al metaforei terapeutice este de a insoti experienta individuala si apoi de a conduce aceasta prin spunerea unei povesti care ajuta persoana sa acceseze resursele necesare pentru schimbare.

In context terapeutic metaforele sunt utilizate ca unelte pentru transformare facilitand noi moduri de gandire, simtire si comportament. Construite adecvat ele sunt foarte puternice si eficace in facilitarea schimbarii pentru ca ele comunica direct cu mintea inconstienta, ocolind facultatile critice ale mintii constiente.

Metaforele si povestile, in context terapeutic pot:

Sa furnizeze un mecanism cheie pentru schimbarea modului propriu de reprezentare a lumii.

Sa determine amintirea a ceva

Sa ilustreze, demonstreze sau explice un punct de vedere

Sa creeze realitati alternative

Sa deschida noi posibilitati si strategii.

Sa normalizeze sau sa recontextualizeze o pozitie particulara sau un anume continut.

Sa transporte multiple nivele de informatii.

Sa faciliteze noi tipare de gandire, simtire si comportamente.

Sa stimuleze gandirea laterala si creativitatea.

Sa recadreze sau reformuleze o problema sau situatie.

Sa introduca un dubiu intr-o pozitie care sustine ca exista doar o singura cale.

Sa ofere sau ghideze asociatii si gandirea in anumite directii.

Sa permita clientului sa-si formuleze o opinie sau sa isi gaseasca directia proprie.

Sa ocoleasca defensele egoului.

Sa permita clientului sa proceseze direct la nivel inconstient (sugestii indirecte).

Sa schimbe subiectul sau sa redirectioneze discutia.

Sa sugereze solutii sau noi opinii.

Sa creeze un pasaj intre constient si inconstient.

Sa trimita sugestii mintii inconstiente

Sa creasca raportul si comunicarea

Sa faciliteze accesarea experientelor resursa.

Sa imbunatateasca dispozitia.

Metaforele (descrieri imaginative, dar nu literale, a obiectelor, evenimentelor, proceselor, etc) pot imbogati si accelera aparitia si impartasirea ideilor si modelelor. Daca procesul este utilizat adecvat reduce semnificativ riscul ca oamenii sa functioneze in baza unor asumptii sau interpretari si a tuturor problemelor ce pot fi cauzate astfel. O poveste metaforica in context terapeutic consta in elemente care reprezinta in mod simbolic problema clientului si ofera o solutie la aceasta intr-o maniera indirecta.

Conform lui Robert Dilts o metafora e in esenta o fantezie care plaseaza ‘realitatea’ clientului la un anume nivel. Semnificatia povestii sau a metaforei sta de obicei nu in evenimentele specifice care formeaza continutul (“structura de suprafata” a acesteia) ci mai degraba in tiparele subiacente sau principiile pe care le transmite (“structura de profunzime”)

Valoarea unei metafore a aceea ca poate ocoli rezistenta constienta si serveste la a stimula creatiitatea si gandirea laterala in relatie cu o problema. Gandirea metaforica ofera un pasaj intre constient si inconstient si intre procesarile emisferei stangi si a celei drepte.
Metaforele terapeutice incurajeaza oamenii sa se focalizeze pe relatiile de structura profunda intre realitatea lor si cea a povestii. Valoarea terapeutica a metaforei sta in similaritatea structurii sale de profunzime cu structura de profunzime a problemei (proprietatile formale) chiar si atunci cand aspectele de la nivelul de suprafata si detaliile (continutul) sunt foarte diferite.

Faptul ca povestile si metaforele sunt neliterale face posibil ca ele sa furnizeze moduri de gandire diferite de cele care au creat problema. Una dintre caracteristicile principale ale metaforelor terapeutice e aceea ca sunt deschise la final, permitand astfel ascultatorului sa recurga la propriile resurse pentru a desprinde o solutie.

Ca si alte forme de comunicare o mare parte a influentei metaforei terapeutice vine din mesajele metaverbale care insotesc prezentarea orala. Inflexiunea vocii, gesturile si expresia faciala sunt folosite pentru a transmite o mare parte din mesajul metaforei. Cuvinte sau expresii cheie pot fi marcate prin schimbari ale tonului vocii sau tempoului. Mesaje continute, marcaje analogice, lingvistice si non-lingvistice pot fi de asemenea folosite in contextul unei metafore pentru a spori impactul rezultatului.

Exista doua componente majore in crearea unei metafore terapeutice: simbolismul si izomorfismul.

1. Simbolismul presupune subtituirea unui index referential cu un altul. Metafora e definita ca “ o figura de stil in care se vorbeste despre un lucru ca si cum ar fi un altul”. In cazul metaforelor terapeutice se vorbeste despre client si circumstantele sale “ca si cand” ar fi personaje intr-o povestire. Un simbol este un personaj, situatie sau obiect care inlocuieste un aspect al realitatii clientului.

2. Izomorfismul presupune stabilirea de similitudini intre comportamentele, relatiile si situatiile indivizilor (anume clientul si personajului simbolic).

In general simbolurile identifica aspectele structurale ale metaforelor, in timp ce izomorfismul e legat de componentele relationale si sintactice.

Utilizarea analogiilor si a metaforelor este comuna si importanta in hipnoterapie ca si in invatarea in general. Ele presupun relationarea a ceva ce este nou la ceva deja cunoscut astfel incat noul sa poata fi inteles prin analogie cu ce este cunoscut. Metaforele sunt larg folosite in hipnoterapie pentru a transmite sugestii mintii subconstiente in timp ce ocoleste sau ocupa facultatile critice. In mod tipic o expresie sau o poveste care are mai mult de un inteles si cel putin unul din sensuri contine o sugestie hipnotica. O metafora hipnotica e ca un Cal Troian.

Munca doctorului Erickson a inspirat utilizarea metaforelor in context terapeutic. Milton Erickson a facut mai mult decat orice alta persoana in acest secol pentru a schimba modul in care este practicata hipnoterapia. Multe din metodele lui Erickson de comunicare cu inconstientul folosind metafore si structuri sofisticate sunt recunoscute acum ca dezirabile si esentiale pentru schimbare efectiva.

Psihiatru neortodox, medic de familie agreabil, psihoterapeut strategic ingenios si hipnoterapeut maestru, influenta lui Milton Erickson a revolutionat psihoterapia vestica. In mare parte datorita lui Erickson hipnoza a fost scuturata de superstitie si acum este recunoscuta ca una dintre modalitatile de schimbare cele mai puternice.

Erickson a pus accent pe comunicarea indirecta asa numita inconstienta, pe utilizarea anecdotelor si a metaforelor pentru schimbarea cadrului de referinta experiential, expresii lingvistice ascunse (marcate la nivel inconstient), experienta de transa in sine ca metafora generalizata pentru da o noua forma constientei si ceea ce poate fi numit meta-nivel al regresiei, in care sunt vizate nu continuturile experientei trecute (cum ar fi dezvaluirea materialului traumatic reprimat de exemplu)… ci structura unor anumite experiente de crestere tipice copilariei (sau altor varste); ceea ce Ernest Rossi a numit “Seturi de experiente timpurii”, in scopul utilizarii acestor structuri ca metafore refolosibile pentru redefinirea experientei (problematice) curente a unei persoane. Hipnoza conversationala, cea naturalista ca si interactiunea strategica, metaforele, temele precum si calitatile lui personale si creative au fost uneltele sale majore.

Elementele majore a constructiei unei metafore terapeutice, dupa Robert Dilts, includ:

1.Transferul atentiei de la individ la personajul din pooveste.

2.Pastrarea structurii problemei prin stabilirea unui izomorfism in ce priveste comportamentel, evenimentele si personajele din poveste care sunt analoge cu cele din situatia individului.

3.Accesarea resurselor persoanei in contextul povestii.

4.Finalizarea povestii intr-un mod in care printr-o secventa de de evenimente personajele rezolva conflictul si abtin rezultatul dorit.

Erickson a spus o multime de povesti multor clienti. Asa acum afirma despre tratamentul oferit unei tinere anorexice, “ Tratamentul meu pentru Barbie a fost sa ii spun povestiri scurte, metafore, povesti cu suspans, povesti care intriga, povesti care plictisesc. I-am spus tot felul de povesti, povestioare” (Zeig, 1980). El a ilustrat experiente pe care dorea ca clientii lui sa si le aminteasca in timp ce atentia le era captata de aspectele dramatice ale liniei de actiune din povestea despre altcineva. Clientii aveau libertatea sa-si creeze intelesul personal din stimulul oferit si chiar sa aiba invataturi care ar fi fost prea dureroase ca sa fie tolerate de mintea constienta. Pana la urma, era “doar o poveste”. Astfel o metafora poate fi considerata un cadru modificat prin care clientul are posibilitatea sa aiba experiente noi.

Milton H.Erickson relateaza cum a folosit un izomorfism cand lucra cu un cuplu care avea dificultati maritale legate de comportamentul lor sexual. Erickson le-a vorbit despre obiceiurile lor alimentare. El a realizat ca obiceiurile lor alimentare erau similare cu comportamentele lor sexuale care cauzau dificultati. Sotul era tipul “carne – cu- cartofi” si sarea direct la felul principal in timp ce sotiei ii placea sa zaboveasca la aperitive si delicatese. Pentru terapie Erickson a planificat pentru ei o masa “de la supa la desert” in care amandoi sa fie satisfacuti. Cuplul nu a avut bineinteles nici o idee despre semnificatia evenimentului dar au fost placuti surprinsi sa afle ca viata lor sexuala s-a imbunatatit considerabil ulterior.

Fiecare din scopurile terapeutice ilustrate prin metafore vor fi interpretate diferit de fiecare client care le filtreaza in mod unic prin perceptiile si experientele sale din istoria sa personala unica. Totusi, povestile sunt construite si transmise (prin accentuarea sau detalierea unor experiente particulare cu sugestii indirecte si legaturi) in baza unor obiective terapeutice specifice. Aceste povesti stimuleaza clientii sa realizeze o considerabila gandire focalizata care faciliteaza regasirea experientelor resursa care in mod obisnuit nu sunt accesibile sau nu sunt puse in legatura cu contextul unei anume probleme.

Milton H. Erikson a fost numit cel mai influent hipnoterapeut al timpurilor noastre. Strans legate de terapie erau si povestile lui de invatare. Recurgand la soc, surpriza, confuzie – cu folosirea generoasa a intrebarilor si umorului jucaus – el ‘planta’ sugestii in mod indirect si pozitiv in metaforele terapeutice.

A citi numeroasele studii de caz din carti ca “Terapie neobisnuita” si subtilele abordari metaforice in povestirile lui din “Vocea mea va merge cu tine” e ca si cum ai intra intr-o alta dimensiune. De cand a fost publicata in 1982, “Vocea mea va merge cu tine” a fost una dintre cele mai populare si mai accesibile introduceri in abordarea hipnotica si psihoterapeutica inovativa a lui Milton Erickson.

Munca lui Erickson a fundamentat si inspirat terapii inovative precum programarea neuro-lingvistica a lui Bandler si Grinder, terapia focalizata pe solutii a lui Steve de Shazer, abordarea interactionalista a lui Halley, Watzlawick, Fisch et al la MRI, terapia scurta si a rafinat utilizarea metaforei,a paradoxului, a confuziei, temelor terapeutice, recadrarea si altele.

A fost odata un filozof renumit care s-a dedicat pentru multi ani studiului Zen. In ziua in care in sfarsit a atins iluminarea, a dus toate cartile in curte, si le-a dat foc.

——————————————————————————–

David Puchol Esparza

Psiholog licentiat si hipnoterapeut clinic